Chapter 2- Scoala.

Ce subiect perfect pentru o zi de luni. O zi ca oricare alta. Poate, nu chiar. O sa incep cu al treilea sfert de ora al zilei: 00:44. Suna telefonul, dar eu adormita, am crezut ca e alarma. Am inchis. Iarasi suna. Iar inchid. Si cam asa am facut 2 minute incontinuu, pana cand mi-am dat seama ca ma suna sora-mea. Am inchis din nou, eu crezand ca ea este acasa , impartind aceeasi camera. A mai sunat o data, si mi-am zis: "Hai, totusi, sa raspund". Am apasat butonul verde, si zic cu vocea mea tipic adormita "Da!...". Din receptor s-a auzit o "binecuvantare" si un indemn: "@#*%$~^&!!! Vino si deschide-mi usa, ca sunt afara!!! O sa sun la interfon, si tu deschide-mi repede!!!". Atunci am realizat ce se intampla. Eu ii luasem cheile, dar am uitat sa i le returnez, iar ea nu putea sa deschida usa. Genial!....Pana la urma cred ca va dati si voi seama care a fost urmarea obisnuita si calma.

Continuam cu dimineata. Nimic interesant de spus. Urmeaza scoala. Prima ora (Educatie fizica) trece normal. Am intrat din nou in clasa, doar fetele, ca sa ne schimbam... SURPRIZA!!! Ninge! Ne-am pus toate mainile in cap, si am blestemat oribila zapada, ce nu mai pleaca de 2 luni. Urmatoarele ore au decurs normal, pana la ora de Educatie muzicala. Totul a fost obisnuit, pana la ultima parte a lectiei : Cele 4 constelatii. Bineinteles, colegii mei n-au putut sa nu faca niste mici "glume", si au schimbat cuvantul "constelatii" cu "constipatii"... Foarte inteligent. Si astfel, exista constipatia clasica, constipatia romantica si alte 2...constipatii!:)) Chiar nu m-am putut abtine sa nu scriu noul termen muzical.:))

Pana la urma, orele de curs si presupusele "repetitii" pentru programul meu si al altor 3 fete pentru ziua scolii s-au terminat. Am plecat acasa, prin ploaie si ninsoare, fara fes, fular si manusi. Ingrozitor de frig. Mi-a inghetat si mana pe umbrela:(. Intr-un final am ajuns acasa, la caldura. Mi-am pus de mancare, am mancat pana cand, la ultima bucata de carne, m-am chinuit juma' de ora s-o mestec, iar atunci cand mi-am zis "Ba, hai ca sunt praf. Nici o bucata de carne nu pot sa inghit?", am incercat sa inghit bucata respectiva, dar...SURPRIZA!!!(din nou)...m-am inecat extrem de NAŞPA! Norocul meu ca imi erau alaturi tatal si o cana cu ceai, ca de nu, ramaneam sufocata[Doamne fereste!] pe podeaua rece a bucatariei. Mi-am murdarit si una din bluzele mele preferate cu sos Dijonnaise.

Se pare ca atat am avut sa va spun astazi. ;)